Pe 27 iunie, calendarul creștin ortodox îl pomenește pe Sfântul Cuvios Samson și Sfânta Muceniță Ioana.
Născut la Roma într-o familie de rang imperial, Samson și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării celor în nevoie, iar Sfânta Muceniță a trăit în perioada regelui Irod.
Pomenirea Sfântului Cuvios Samson
După moartea părinților săi, Sfântul Samson și-a împărțit averea celor săraci, și-a eliberat robii și a ales să trăiască o viață smerită, purtând doar o haină și o funie pentru ținerea mijlocului. Deși provenea dintr-o familie bogată, el a devenit doctor nu pentru câștig, ci pentru a-și folosi cunoștințele medicale în slujba lui Dumnezeu și a săracilor. Sfântul vindeca bolile grave, combinând cunoștințele medicale cu darurile divine pe care le primise.
După o perioadă de retragere în pustie, Samson a ajuns la Constantinopol, unde și-a deschis casa pentru cei nevoiași, oferindu-le hrană, adăpost și alinare prin rugăciune și tratament medical.
„Pentru că pe toți îi primea în casa sa, având boli nevindecate, și îi tămăduia cu minuni. Astfel, darul și puterea facerii de minuni, care i se dăduse de la Dumnezeu, le acoperea cu meșteșugul chipului cel doctoricesc, ca să nu se cunoască sfințenia lui; pentru că, fiind smerit cu inima, nu voia să se slăvească și să se cinstească de oameni” (Viețile Sfinților).
Sfântul Cuvios Samson l-a vindecat și pe împăratul Iustinian de o boală grea, cerând în schimb doar construirea unor locuințe pentru străini în preajma casei sale.
Pomenirea Sfintei Ioana Mironosița
Tot pe 27 iunie, biserica ortodoxă o pomenește pe Sfânta Ioana Mironosița, un exemplu de credință și devotament față de Hristos. Ioana era căsătorită cu Huza, administratorul proprietăților regelui Irod și trăia la curtea regală, făcând parte dintr-o familie înstărită.
După ce l-a întâlnit pe Hristos, viața Ioanei s-a schimbat radical. Așa cum Moise a riscat ieșind din curtea faraonului, și Ioana a renunțat la confortul și siguranța materială, identificându-se cu săracii și marginalizații.
„Regii neamurilor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia, ca acela care slujește” (Luca 22, 25-27).
Ioana a fost prezentă atât în timpul patimilor Domnului, cât și la Învierea Sa. Ea a fost una dintre femeile care au mers la mormântul lui Iisus în dimineața Învierii, având o credință nestrămutată în Mântuitor. În Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici notează că Ioana a îngropat cu cinste capul Sfântului Ioan Botezătorul după ce Irod a ordonat decapitarea acestuia.
Ioana a continuat să-L urmeze pe Hristos alături de celelalte femei mironosițe, devenind o credincioasă ucenică, dedicată slujirii Domnului.
Pe 27 iunie, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfântul Cuvios Samson și pe Sfânta Ioana Mironosița, amintindu-și de viețile lor pline de smerenie, credință și devotament față de Dumnezeu.