Este sărbătoare mare în data de 20 noiembrie în România, conform calendarului ortodox.
Înaintea-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului, sărbătoare care va fi mâine pe 21 noiembrie, românii ortodocși îl sărbătoresc astăzi pe Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul.
Viața Sfântului Grigorie Decapolitul
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este sărbătorit de Biserică în ziua de 20 noiembrie.
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut într-una dintre cetăţile Decapolisului, Irinopolis, în Asia Mică. Tatăl lui se numea Serghie şi era un om robit de patimi, iar mama sa, Maria, era “binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu şi de fii”.
Sfântul a avut parte de o bună educaţie şi a manifestat o aplecare deosebită spre cele duhovniceşti, frecventând biserica şi studiind dogmele credinţei.
Mergea la biserică adeseori şi asculta cu multă luare aminte Psalmii prorocului şi împăratului David, prin care sufletul său se aprindea de dor dumnezeiesc. De multe ori, depărtându-se în loc liniştit, se ruga lui Dumnezeu.
A renunţat la căsătorie şi a intrat în viaţa monahală
Ajungând într-o mănăstire al cărei egumen era o rudenie a sa, Simeon, arhimandrit peste mai multe mănăstiri, tânărul Grigorie “primea învăţăturile, sfaturile şi îndemnurile către faptele bune de la unchiul său. Pentru aceea a sporit în scurtă vreme în faptele bune şi în nevoinţele monahiceşti.
După un timp, Sfântul Grigorie a început a merge din loc în loc, venind în mijlocul credincioşilor şi încurajându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru sfintele icoane. În această călătorie, în care s-a arătat şi mare făcător de minuni, Sfântul Grigorie a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat mai multă vreme, potrivit informațiilor creștinortodox.ro
Aproape de sfârșitul vieții
În ultimii ani de viață a rămas la o mănăstire aproape de Tesalonic, fiind hirotonit preot pentru felul în care îşi trăia viaţa.
Se spune că sărăcia lui era apostolică şi îmbrăcămintea evanghelicească, căci numai cu o haină proastă îşi acoperea trupul. Cu o astfel de petrecere trăind el, atât de mult şi-a curăţit sufletul şi trupul de toate patimile, încât s-a făcut vrednic de preoţie şi a fost hirotonit preot, slujind Sfânta Liturghie cu inima zdrobită şi cu duhul smereniei.
La Tesalonic s-a îmbolnăvit grav şi bolnav fiind a călătorit până la Constantinopol, unde a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat la o mănăstire din oraş.
În 1453, când Bizanţul a căzut sub stăpânirea turcească, moaştele Sfântului Grigorie, întregi şi neputrezite, au fost aduse în părţile Dunării. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craioveanu, le-a cumpărat, în 1498, şi le-a dus la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu Vâlcea), unde se păstrează până astăzi, relatează Realitatea.net