În calendarul creștin ortodox, pe 26 iunie este sărbătorită pomenirea Sfântului Cuvios David din Tesalonic, un exemplu de viață monahală și de smerenie în fața lui Dumnezeu.
Sfântul David s-a născut în Tesalonic și a ales drumul vieții monahale, intrând în mănăstirea Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie, cunoscută sub numele de Cunuliaton.
Pomenirea Sfântului Cuvios David din Tesalonic
De mic copil, a renunțat la confortul trupesc și a lăsat în urmă lumea și toate plăcerile ei, urmând poruncile Evangheliei cu o devotament deplin.
„El de mic a defăimat toată odihna trupească, lepădându-se de lume și de cele din lume. A părăsit prietenii și rudeniile, cinstea și slava cea vremelnică, banii, averile și orice altă norocire vremelnică, dar încă și sufletul său, după porunca Evangheliei, și a urmat Stăpânului, luând crucea din tinerețe, fiindcă inima lui se rănise cu totul de dumnezeiasca dragoste” (Viețile Sfinților).
Trăind o viață de smerenie și nevoință, Sfântul David și-a petrecut trei ani într-un migdal, fără acoperiș, suportând arșița verii și frigul iernii. În această perioadă de nevoință, prin rugăciune și smerenie, a dobândit darul facerii de minuni.
Îngerul Domnului i s-a arătat și i-a împlinit cererea, îndrumându-l să coboare din copac și să trăiască într-o chilie, unde primea pe toți cei care aveau nevoie de ajutor spiritual, de sfaturi sau de vindecare.
Sfântul Cuvios David a devenit cunoscut pentru smerenia și darul său de facere de minuni, atrăgând mulți credincioși care îi cereau sfaturi și rugăciuni. Unul dintre momentele celebre din viața sa a fost tămăduirea împăratului Iustinian și a întregii sale suita, ținând cărbunii aprinși în palme.
Tristă veste a încheierii pământești a Sfântului David a venit în timp ce se întorcea la Tesalonic după o vizită la împărat. A murit așa cum prezisese, lăsând în urmă o moștenire de sfințenie și credință, potrivit informațiilor CreștinOrtodox.ro.