Furnicile, cunoscute pentru capacitatea lor remarcabilă de organizare, își datorează succesul în mare parte antenelor lor senzoriale.
Aceste antene, situate deasupra ochilor, le permit să comunice și să navigheze în lumea lor complexă.
În momentul în care una dintre ele descoperă o sursă de hrană prea mare pentru a o transporta singură, folosește feromoni pentru a marca locul, transformându-l într-un „GPS” chimic care ghidează restul coloniei spre hrană.
Dr. Kumar Dharmarajan, expert în medicină, subliniază că fără aceste antene, furnicile își pierd abilitatea de a se deplasa, de a simți pericolul și de a comunica, făcând antenele esențiale pentru supraviețuirea lor.