Sfântul Atanasie, născut în Trapezunt din părinți creștini, a avut o copilărie marcată de pierderea timpurie a părinților săi, fiind crescut de un ofițer.
Încă de mic, obișnuia să-și conducă prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri, jucând rolul de egumen, un indiciu profetic al destinului său de a deveni stareț. După ce și-a finalizat educația, Atanasie a ales calea monahismului.
Viața și moștenirea Sfântului Atanasie
La cererea împăratului Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie a ridicat o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. În cadrul comunității monahale, împărțea în mod discret porția sa de mâncare, consumând doar anafura primită după Sfânta Liturghie.
Plin de har divin, Atanasie a avut privilegiul de a primi vizita Maicii Domnului, care a săvârșit o minune, făcând să izvorască apă dintr-o stâncă și i-a promis că va rămâne mereu Stareța Lavrei.
Sfântul Atanasie și-a presimțit trecerea la cele veșnice, iar înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, și-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În timp ce urca pe schele, cupola bisericii s-a prăbușit peste el și ceilalți frați muncitori.
În mod miraculos, trupul său a rămas nevatamat, cu excepția unei răni la picior, din care a curs sânge vindecător. După moartea sa, Sfântul Atanasie a apărut în repetate rânduri fraților săi, fie pentru a-i mângâia și întări, fie pentru a-i mustra.
În aceeași zi, biserica face pomenirea și altor sfinți, precum Sfântul Cuvios Lampadie, Sfântul Mucenic Vasile și cei 70 de mucenici împreună cu el, Sfințirea bisericii Sfântului Mucenic Iulian și Sfântul Mucenic Ciprian.