În fiecare an, pe 5 septembrie, biserica ortodoxă pomenește martiriul Sfântului Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, și suferințele altor sfinți care au mărturisit credința în Dumnezeu cu prețul vieții lor.
Această zi ne aduce aminte de puterea rugăciunii, de sacrificiul pentru credință și de modul în care Dumnezeu lucrează în viețile celor care îl slujesc.
Martiriul Sfântului Prooroc Zaharia
Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, este cinstit pentru credința și devotamentul său, dar și pentru suferințele pe care le-a îndurat în numele Domnului. El și soția sa, Sfânta Elisabeta, făceau parte din neamul preoțesc al lui Aaron. Deși erau drepți și evlavioși, aceștia nu aveau copii, ceea ce, în acele vremuri, era văzut ca o pedeapsă divină. Dar, într-o zi, în timp ce slujea în Templu, un înger i-a vestit lui Zaharia că Elisabeta va naște un fiu, care va pregăti calea Domnului. Într-o clipă de îndoială, Zaharia a rămas mut, neîncrezându-se pe deplin în cuvintele îngerului.
Când fiul lor, Ioan, s-a născut, Zaharia a scris pe o tăbliță numele său și, din acel moment, și-a recăpătat graiul, profețind despre viitorul măreț al copilului său. În timpul persecuțiilor împăratului Irod, care căuta să omoare pruncii pentru a scăpa de viitorul Mesia, Zaharia a refuzat să dezvăluie ascunzătoarea Elisabetei și a lui Ioan. Ca urmare, a fost ucis în Templu, fiind înjunghiat în fața altarului.
Mucenicii Urban, Teodor și Medimn
Tot în această zi, sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Urban, Teodor și Medimn, împreună cu alți 79 de preoți și diaconi care au fost martirizați în Nicomidia, sub împăratul arian Valentus. Acești bărbați curajoși au refuzat să se plece ereziei ariene și, deși au încercat să caute dreptatea, au fost trădați și arși de vii pe o corabie în mijlocul mării.
Sfântul Mucenic Atanasie din Brest
Sfântul Atanasie de la Brest este o figură importantă a ortodoxiei belaruse, care a luptat împotriva uniaților ce încercau să impună catolicismul pe teritoriile ortodoxe. Cu toate că a fost închis și persecutat, el a continuat să apere credința ortodoxă până la sfârșit.
Martirizarea sa, în noaptea de 4/5 septembrie 1648, este o mărturie vie a curajului său și a devotamentului față de Hristos.
Purtătorii de Pătimiri Boris și Gleb
Prinții ruși Boris și Gleb, primii martiri canonizați ai bisericii ortodoxe Ruse, sunt pomeniți pentru răbdarea și smerenia cu care au acceptat moartea nedreaptă, fără a ridica armele împotriva fratelui lor vitreg, Svyatopolk. Moaștele lor au fost mutat la Vyshgorod, iar rugăciunile lor au fost auzite în timpul unor perioade de mari încercări pentru poporul rus.
Să ne rugăm ca, prin rugăciunile lor, să dobândim și noi puterea de a rămâne statornici în credință în fața încercărilor vieții.
„Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”