Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinți săraci, dar foarte credinciosi. Din botez a primit numele de Anastasie, iar după primii ani de școală, acesta este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți.
În 1885, după ce a terminat studiile teologice la Atena, a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic în Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole.
A fost depus din acest rang, fiind defăimat la patriarh cum că ar vrea să-i ia locul. Cerându-şi iertare de la toţi, a dat slavă lui Dumnezeu, căci s-a împlinit şi cu dânsul cuvântul Mântuitorului, Care zice: “Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11).
S-a retras apoi la Atena, în anul 1891, sărac şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894.
Sfântul Nectarie era un isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare.
Unde s-a retras la bătrânețe
Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul mai multor credincioşi şi ucenici, o mănăstire de călugăriţe în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.
Mulţi bolnavi şi săraci alergau la mănăstirea din Eghina şi cereau ajutorul Sfântului Nectarie. Mai ales după Primul Război Mondial, oamenii, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc.
Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor din mănăstire să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. După o lungă perioadă de la trecerea sa la cele veşnice, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. În ziua de 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare.
În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele Sfântului Nectarie, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.
Moaştele Sfântului Nectarie se află în mai multe biserici şi mănăstiri din ţară: Mănăstirea Radu Vodă din București Capela cu hramul „Împărații Constantin și Elena”, din cadrul Spitalului Parhon, București și Biserica „Sfinții Doctori Cosma și Damian” din cadrul Spitalului Fundeni, notează Libertatea.