Într-o lume a agitației urbane, Nea Vasile din Suceava reamintește cu mândrie și tristețe despre viața de țăran autentic.
Cu ochii înlăcrimați, povestește despre vremurile când munca pământului aducea bucurie, iar hrana era pur și simplu naturală și sănătoasă. Cu toate acestea, umbra regretelor planează asupra zilelor de azi, când viața țăranilor este departe de a fi ușoară.
Vocile uitate ale țăranilor
„Țăranul este o rușine. Am devenit un țol pe care ne ștergem picioarele. Noi, cei care aducem hrana pe mese, cu mâinile noastre, pâinea noastră lucrată cu drag este dulce. Mirosul mămăligii făcute în casă era unic. Dar acum, pământul este otrăvit. Văd că țăranii din Republica Moldova se plâng că pământul este otrăvit cu azoturi. Văd cum dau cu azot și vacile nu mai paște. Peste tot este otravă”, mărturisește Nea Vasile cu amărăciune.
Cu un ton adânc îngrijorat, adaugă: „Așa a intrat acest dușman în noi. Furtul, drogurile… este un dezastru. Nu știu unde ne vom opri. Vreodată îi veți vedea pe Ciolacu sau Iohannis venind la mine, întrebându-mă cum trăiesc?”
Nea Vasile devine astfel un simbol al vocea tăcută a țăranilor români, aducând în prim-plan lupta și greutățile pe care le întâmpină această comunitate.