În această zi de sărbătoare, Biserica comemorează un moment semnificativ din viața pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, conform relatării din Evanghelia după Luca 2:22-40.
La patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost adus la Templul din Ierusalim, centrul vieții religioase a națiunii, în conformitate cu Legea lui Moise, care cerea purificarea femeii care a născut un prunc de parte bărbătească.
Întâmpinarea Domnului Dumnezeu
Chiar dacă Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. În această ocazie, Părintele și dreptul Simeon, căruia i se proorocise că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis, a venit la Templu.
Prin har divin, Sfântul Simeon a luat Pruncul Iisus în brațe, mulțumind Domnului și rostind cuvinte memorabile care sunt recitate la fiecare slujbă a vecerniei. El a recunoscut în Pruncul Hristos „mântuirea pregătită înaintea feței tuturor popoarelor, lumină pentru descoperirea neamurilor și slavă pentru poporul Israel.”, potrivit surselor CalendarOrtodox.ro.
De asemenea, în acea zi, proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, slujea încontinuu în Templu.
Atunci când a văzut Pruncul Iisus, ea l-a lăudat pe Dumnezeu și a vorbit despre el tuturor celor care așteptau mântuirea în Ierusalim. Această întâlnire a fost o confirmare a speranțelor și așteptărilor celor drepți în credință, precum Simeon și Ana, care au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, una dintre cele mai vechi sărbători creștine, are rădăcini adânci în istorie.
De-a lungul timpului, slujbele dedicate acestei sărbători au fost întocmite de sfinții episcopi Metodie din Patara, Chiril al Ierusalimului, Grigorie Teologul, Amfilohie din Iconium, Grigore de Nyssa și Ioan Hrisostom. Cu toate că își are originile în antichitate, sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost sărbătorită mai fastuos începând cu secolul al VI-lea.
Odată cu un cutremur devastator în 528, în timpul împăratului Iustinian și epidemia de ciumă din 541 din Constantinopol, care a fost înfrântă prin rugăciuni, sărbătoarea a fost ridicată la un rang mai înalt pentru a aduce slavă lui Dumnezeu.
Imnografi ai Bisericii au contribuit cu imnuri speciale pentru această sărbătoare, între care Sf. Andrei Criteanul, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin și alții.
În această zi, de asemenea, se cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeția lui Simeon”.
Această icoană simbolizează împlinirea profeției lui Simeon despre faptul că „prin sufletul tău va trece sabie.”
În acelaș timp, sărbătorim și pomenirea sfântului mucenic Agatador. Rememorăm viața tânărului care, prin mărturisirea lui Hristos, a fost chinuit în diferite moduri și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în timpul acestor suferințe.