În fiecare an, pe 23 aprilie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, cunoscut și sub numele de Sân-George sau Sângeorz.
Această zi este încărcată de tradiții și superstiții care au rădăcini adânci în cultura populară românească.
Obiceiuri în ziua Sfântului Gheorghe
Potrivit tradiției, Sfântul Gheorghe este patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor. O credință populară spune că în această zi, broaștele cântă pentru prima dată, iar Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sâmedru (Sfântul Dumitru) și deschide porțile naturii către viață.
În unele zone, oamenii respectă obiceiuri specifice pentru a se feri de forțe malefice și pentru a aduce noroc în gospodărie. Bărbații pun ramuri verzi la stâlpii porților, la ferestre și uși, la grajduri și grădini, dar și la mormintele neamurilor.
Aceste ramuri sunt considerate a fi un scut împotriva energiilor negative și se păstrează peste an ca leacuri împotriva bolilor. Unele dintre aceste ramuri verzi sunt date animalelor ca hrană pentru a le feri de duhurile rele.
Femeile căsătorite practică și ele ritualuri magice pentru a asigura bunul mers al gospodăriei. În dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui, merg în pădure și culeg plante doar de ele știute, precum mulgătoare și untul vacii.
Aceste plante sunt adăugate în hrana animalelor, încredințate că vor stimula producția de lapte și vor asigura o calitate superioară a acestuia.
Un alt obicei practicat în această zi este prepararea „unsoarei oilor”, un remediu tradițional obținut din plante și grăsimi animale. Acest unguent este aplicat pe ugerul oilor pentru a le proteja de boli pe parcursul verii.
În ciuda frumuseții și asemănării cu un prilej de bucurie, tradițiile și superstițiile asociate cu Sfântul Gheorghe sugerează precauție și respect față de forțele naturii și spirituale care guvernează lumea înconjurătoare.