Astăzi este o zi de sărbătoare pentru creștinii ortodocși, care îl cinstesc pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, pomenit în calendar la data de 12 iunie.
Onufrie a fost un sfânt cu o poveste de viață remarcabilă, născut ca rod al rugăciunii părinților săi și crescut încă din pruncie în mănăstire.
Viața Sfântului Onufrie
Onufrie și-a petrecut copilăria într-o mănăstire din ținutul Tebaida, în pustia Ermopole din Egipt. Încă de mic, el obișnuia să ceară o bucățică de pâine de la trapeză, pe care apoi o oferea pruncului Hristos din icoana Născătoarei de Dumnezeu. Cu puritatea și nevinovăția specifică vârstei, Onufrie vorbea cu pruncul Hristos zugrăvit pe icoană, oferindu-i pâinea sa, iar Hristos îi răspundea în mod miraculos, întinzând mâna și luând pâinea.
Când călugării au aflat de această minune, au fost uimiți și i-au spus trapezarului să nu-i mai dea pâine lui Onufrie, ci să-l trimită să ceară de la Hristos. A doua zi, când Onufrie a cerut pâine și i s-a spus să ceară de la Hristos, copilul, flămând, s-a dus plângând la icoană și a cerut pruncului Hristos pâine. Hristos i-a oferit o pâine mare, albă ca zăpada și caldă, pe care Onufrie a dus-o cu mare greutate înapoi la părintele său.
Pe măsură ce a crescut, Onufrie a continuat să trăiască o viață plină de fapte bune și har, până a ajuns la maturitate spirituală. A decis să părăsească mănăstirea și să se retragă în pustie, unde a trăit timp de șaizeci de ani fără a vedea față omenească. S-a hrănit dintr-un finic aflat lângă chilia sa.
Sfântul Onufrie a fost întâlnit de Ava Pafnutie, care a fost prezent și la moartea sfântului. După ce Onufrie a murit, Ava Pafnutie a învelit trupul său într-o parte din veșmântul său, iar imediat după aceasta coliba sfântului s-a prăbușit, finicul s-a uscat și firul de apă care curgea în apropiere a secat, semnificând sfârșitul prezenței sfinte a lui Onufrie în acel loc, potrivit informațiilor CreștinOrtodox.ro.