În calendarul creştin ortodox, pe data de 13 februarie este pomenit Sfântul Cuvios Martinian, un exemplu de viaţă dedicată credinţei şi renunţării la lumea pământească în favoarea unei vieţi ascetice.
Sărbătoare importantă în data de 13 februarie în calendarul ortodox din țara noastră: Sfântul Cuvios Martinian.
Viața Sfântului Martinian
Sfântul Cuvios Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul domniei împăratului Constanţiu (337-361). Tânăr fiind, el s-a retras într-o peşteră, dedicându-şi viaţa rugăciunii şi contemplării lui Dumnezeu. A trăit acolo timp de 25 de ani, fiind recunoscut pentru viaţa sa de sfinţenie şi pentru darul facerii de minuni prin rugăciune.
Viaţa sa în peşteră nu a fost lipsită de ispite şi năluciri, fiind deseori încercat să fie distras de la viaţa sa pustnicească. Cea mai mare ispită a fost patima desfrânării, împotriva căreia a luptat cu toată puterea sa spirituală.
Când a fost ispitit de o femeie, Sfântul Martinian s-a aruncat în foc pentru a-şi păstra sfinţenia. Ulterior, s-a refugiat pe o insulă, care era de fapt o piatră mare în mijlocul mării, primind hrana şi apa necesare de la un marinar.
Aici a întâlnit-o pe Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni, pe care a ajutat-o în ciuda propriei sale nevoi.
Din mila lui Dumnezeu, a fost salvat din mare de doi delfini, care l-au purtat până la uscat. Rămânând în pribegie, Sfântul Martinian a trăit restul vieţii călătorind din loc în loc, fără a poseda nimic material şi fără a căuta altceva decât hrana spirituală.
Lipsit de bunuri materiale, el călătorea din cetate în cetate, întrebând cine este acolo om bun, pentru a primi hrană şi adăpost. A petrecut doi ani cutreierând diferite locuri, până când a ajuns la Atena, unde şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, într-o biserică.
Astfel, Sfântul Cuvios Martinian rămâne un exemplu de sfinţenie şi devoţiune pentru creştinii ortodocşi, inspirându-i să îşi dedice viaţa credinţei şi să trăiască în conformitate cu învăţăturile lui Hristos.