În această zi, biserica ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia, care au trăit în vremea împăratului Maximian, în jurul anului 296.
Povestea lor este un exemplu de curaj și devotament față de credință.
O mărturie a credinței și jertfei
Conform tradiției, în orașul Nicomidia, un grup de creștini ascunși în munți a decis să trimită pe Sfântul Evlampie în cetate pentru a procura pâine. Însă, pe drum, el a fost prins de autoritățile păgâne și adus înaintea împăratului. În fața lui, Evlampie s-a mărturisit ca fiind creștin și, intrând în capiștea idolilor, a poruncit idolului Aris să cadă, iar acesta s-a sfărâmat.
Această demonstrație de credință a atras atenția asupra lui, iar el a fost pedepsit pentru faptele sale.
Sora sa, Evlampia, s-a alăturat apoi în suferință, rugându-l să se roage pentru ea, dorind să împărtășească aceeași credință. Cei doi au fost aruncați într-o caldare cu apă clocotită, dar au rămas nevătămați. Aceasta a determinat 200 de bărbați să îmbrățișeze credința în Hristos, toți plătind cu viața lor prin decapitare.
Tot în această zi, biserica îi pomenește pe Sfinții două sute de mucenici care au suferit alături de Evlampie.
De asemenea, este comemorat și Preacuviosul Părinte Vasian, originar din Siria, care, în timpul împăratului Marcian, a strălucit prin faptele sale și a adus mulți oameni la credință, avându-i printre ucenici pe cei trei sute care îl urmau.
În plus, este menționat și Preacuviosul Părinte Teofil, un mărturisitor al credinței, care a fost supus la numeroase încercări din partea împăratului Leon, un fervent dușman al icoanelor. Teofil a îndurat cu demnitate persecuțiile, afirmându-și credința și nevoințele sale, până când a fost chemat de Domnul.
Sărbătoarea acestor sfinți ne reamintește despre puterea credinței și despre curajul celor care au ales să își mărturisească convingerile, chiar și în fața morții.
Fie ca rugăciunile lor să ne ocrotească și să ne îndrume pe calea mântuirii. Amin.