Într-o încercare de a distinge clar între știință și pseudoștiință, biologul și exploratorul Alexandru N. Stermin a adus în discuție fenomenul atribuit cucuvelei sau bufniței, care a fost înconjurat de superstiții și credințe populare.
Printre acestea se numără convingerea că cântecul bufniței în apropierea unei case ar prevesti moartea iminentă a cuiva din acea gospodărie.
În ciuda aparențelor, știința oferă o explicație surprinzătoare care nu elimină complet legătura aparentă între bufnițe și evenimentele tragice, ci o interpretează într-un mod logic și fundamentat.
„Ființe nocturne, bufnițele își construiesc cuiburile în proximitatea comunităților umane”, a explicat Stermin.
„În mod tradițional, familiile aprind lumânări pe timp de noapte pentru a îngriji bolnavii, atrăgând astfel insecte care sunt, la rândul lor, atrase de lumină.
Bufnițele, fiind vânători de insecte nocturne, se adunau în jurul acestor surse de hrană”.
Această asociere aparentă între prezența bufnițelor și evenimentele tragice, cum ar fi moartea unei persoane bolnave, a generat o conexiune eronată, dar puternic înrădăcinată în conștiința colectivă.
Explicația științifică oferită de Stermin sugerează că bufnițele au devenit simboluri ale prevestirii nu pentru că ar fi adus vreun ghinion, ci pentru că prezența lor nocturnă și cântecul lor misterios coincideau cu momentele tensionate și tragice în viața oamenilor.
În final, Stermin a subliniat importanța separării faptelor de superstiții și nevoia de a promova înțelegerea rațională a fenomenelor naturale.
„Știința ne asigură că cântecul unei păsări nocturne nu aduce niciun rău. Este doar interpretarea noastră greșită a coincidențelor naturale”, a concluzionat el în lucrarea sa „Cum am devenit vrăjitor”.
Într-o epocă în care pseudoștiința amenință să confunde realitatea cu miturile și credințele nejustificate, Stermin a pledat pentru o abordare echilibrată și rațională în explorarea și înțelegerea lumii înconjurătoare.