Vetourile naționale au o tradiție îndelungată în Uniunea Europeană. Atât timp cât există domenii de politică în UE în care este necesară unanimitatea, statele individuale vor încerca ocazional să-și afirme interesele prin această tactică, comentează politologul austriac Eric Frey în editorialul publicat în ultimele ore în cotidianul Der Standard.
„Acțiunea unilaterală a Austriei împotriva aderării României la spațiul Schengen – Țările de Jos au vrut să împiedice Bulgaria doar cu nu – este totuși unică. Pentru că, dacă un guvern șantajează deja restul Uniunii și atrage furia acestora, atunci ar trebui să știe cel puțin cu ce scop o face – și să semnaleze celorlalte state cum își pot <<cumpăra>> aprobarea”, a explicat Eric Frey.
Nu prea sunt refugiați via România
Cu toate acestea, declarațiile ministrului de Interne Gerhard Karner și ale prietenilor săi din ÖVP nu urmăresc niciun obiectiv, mai scrie Der Standard.
„Da, Austria este nemulțumită de politica UE în materie de azil, și are motive întemeiate pentru aceasta. Dar nimeni nu poate explica ce legătură are recentul val de cereri de azil cu Schengen sau chiar cu România, aproape niciun refugiat nu vine în Austria prin mediul rural. Dacă apoi Karner declară vag că este momentul nepotrivit pentru extinderea Schengen, de ce a fost atunci de acord cu aderarea Croației?”, mai observă politologul austriac.
Acesta critică puterea de la Viena, pentru că nu a făcut nicio solicitare clară către Bruxelles în materie de acordare a azilului pentru migranți, dar nici nu acceptă o redistribuire a numărului de migranți.
„Guvernul austriac declară că sistemul european de azil a eșuat și poate are dreptate în privința asta, dar nu face nicio cerere concretă Comisiei EUropene. Faptul că o protecție mai puternică a frontierelor externe este un pilon central al sistemului Schengen este ignorat voit la Viena. Singurul fel de reformă ce ar degreva Austria, adică redistribuirea celor care cer azil în Uniune, este respins categoric”, potrivit Der Standard.
Ungaria trimite masiv refugiați Austriei, „salutând din mers”, prin „turismul de azil”
Este criticată și „căldura relațiilor” dintre cancelarul austriac li premierul ungar – Viktor Orban, cu toate că Ungaria promovează „turismul de azil”, pentru care „Karl Nehammer nu îl pedepsește, ci îl curtează”.
„Ce este mai rău, țara care le face cu mâna refugiaților și promovează astfel <<turismul de azil>> pe care ÖVP îl reclamă este Ungaria. Însă, spre deosebire de poziția față de guvernul pro-european de la București, cancelarul Karl Nehammer nu îl pedepsește pe premierul autoritar al Ungariei -Viktor Orban, ci îl curtează fără a avea vreun rezultat”, mai notează politologul austriac.
De ce să creezi tensiuni în UE pentru nimic – veto-ul dat României nu va aduce voturi partidului lui Nehammer
Politologul austriac susține că nici măcar motivele legate de alegerile din Austria Inferioară nu justifică declanșarea tensiunilor în UE, pentru că „niciun alegător” din Austria Inferioară nu va răsplăti partidul condus de Nehammer după refuzul intrării României în Schengen. Concluzia lui Eric Frey este că „abordarea a fost nemiloasă și metodică”, în cazul puterii de la Viena.
„De ce să antagonizezi restul Europei și să le faci viața grea în cazul multor companii mari sau mici care fac profit în România pentru nimic? Pentu că niciun alegător din Krems sau Zwettl nu va răsplăti ÖVP pentru că le-a făcut viața mai grea badantelor românce, în călătoria spre Austria, și pentru că a condamnat tirurile la timpi mai mari de așteptare la frontieră.
Abordarea a fost nemiloasă și metodică. Veto-ul Schengen este simptomatic pentru un partid care, sub Sebastian Kurz, a acționat fără scrupule, dar mai ales metodic, însă astăzi, pe partea de moralitate, a ales să o facă fără motiv”, a mai notat Eric Frey.
„Da, ÖVP (Partidul Popular de centru-dreapta, condus de cancelar) și SPÖ (Partidul Social-Democrat) trebuie să se gândească urgent la modul în care pot opri creșterea extremei dreapta FPÖ (Partidul Libertății de extremă dreapta), în propriul lor interes și în interesul țării.
Dar acest lucru nu va reuși cu un plan anti-Europa”, concluzionează politologul austriac.