Când vorbim de pisici, trebuie să pornim de la ideea pe care o aplicăm și asupra oamenilor: nu există superior și inferior, ci doar diferit.
PISICILE DE RASĂ
Așadar, dacă alegeți o pisică cu pedigri, veţi şti cu ce va semăna la vârsta adultă. În afară de faptul că rasele sunt definite după criterii morfologice foarte exacte, reproducătorii sunt selectaţi în funcţie de caracterul lor, potrivit Formula AS.
Astfel, la pisicile de rasă este posibilă stabilirea unui temperament general. Spre exemplu, Siameza este foarte vocală şi stă “lipită” de stăpânul său, în vreme ce Maine Coon este activă.
Totuşi, ar fi păcat ca rasele să fie mărginite la anumite scheme comportamentale, deoarece caracterul lor variază inclusiv în funcţie de alţi factori, precum: locul în care au venit pe lume, modul în care au socializat, experienţele lor etc.
Pisicile de rasă sunt cunoscute ca având o sănătate mai fragilă. Îmbinarea genetică la momentul reproducerii lor este mai restrânsă decât în natură. De aceea, există riscul de înrudire prin sânge cu un strămoş comun, ceea ce poate duce la apariţia unor anomalii ereditare.
PISICA DE CASĂ, COMUNĂ
Pisica fără pedigri, pe care le mai numim și europene, pot oferi numeroase surprize. De exemplu, la aceeași generație putem întâlni modele și culori diferite ale blănii, precum și diferențe comportamentale. Astfel, temperamental, acestea sunt mai puţin previzibil.
Un lucru este cert: întreținerea unei pisici de rasă este mai costisitoare decât pentru una obișnută.