De multe ori, gospodarii dintr-un sat în loc să meargă pe drumul cuvenit, o iau, fie cu piciorul, fie cu căruţa peste câmp, trecând peste lanuri şi hotare.
Stăpânii locului, s-apucă şi fac şanţ, dar oamenii trec şi aşa. Pun atunci spini şi scaieţi, şi nu mai trece nimeni. Se duc toţi la drumul cuvenit.
Aşa e şi cu suferinţa omenească.