Surpriză?! Mario Iorgulescu a fost dat în urmărire generală de Poliția Română. Cum de brusc beizadeaua lui Gino Iorgulescu devine de negăsit

UPDATE | 23 octombrie 

Mario Iorgulescu a fost dat în urmărire generală de Poliția Română, însă nu pare să îl intereseze prea tare. După ce prima instanță, care trebuia să aibă loc pe 11 octombrie, a fost amânată pentru 18 octombrie, dată la care a fost condamnat la 13 ani și opt luni de închisoare cu executare, beizadeaua lui Gino Iorgulescu întârzie să apară. Să fie oare o coincidență această amânare? Sau să fie o schemă românească prin care Iorgulescu să aibă timp să-și pună la cale dispariția?

După ani întregi în care Mario Iorgulescu a făcut tot posibilul să lungeasă procesul, avocații invocând motive medicale, așteptând totodată să se liniștească apele intens mediatizate la acea vreme, acesta pare să fi avut și un plan B sau poate că planul A merge ca pe roate și acesta a fost modalitatea sa de a ne înduce în eroare timp de patru ani, motiv pentru care era și atât de „ZEN” inclusiv pe rețelele de socializare. Astfel, judecătorii par că s-au „spălat pe mâini” afișând că treaba este bine făcută, sentința fiind dată, însă odrasla lui Gino Iorgulescu tot în libertate este. 

Deși Mario Iorgulescu avea șase ore la dispoziție, după primirea sentinței, să se predea, nu a părut să fie prea impresionat de decizia magistraților și nu s-a predat nici până la acest moment. 

Din seria: Cum să mai luam de proști românii? 

Deși faptul că Mario Iorgulescu este internat la o clinică privată în Italia, este un lucru cunoscut, urma lui Mario Iorgulescu pare să se fi pierdut. Dubios, în contextul în care lipsa beizadelei din instamță a fost motivată de nevoia sa acută de observație medicală, unde ar putea fi decât la clinică? Sau poate prezența sa în clinică a fost întodeauna fictivă?

Multe întrebări nu au răspuns în acest caz, însă nimeni nu pare să caute cu adevărat răspunsuri și astfel se dovedeșe încă odată că de un astfel de „noroc” beneficiază doar persoanele cu funcții și cu bani. 

UPDATE | 18 octombrie:

Mario Iorgulescu a primit condamnarea definitivă. Deși a încercat cu toate puterile să scape de pedeapsa pentru accidentul în care a condus beat și drogat iar un tânăr și-a pierdut viața, judecătorii Curții de Apel București au făcut în sfârșit dreptate.

Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, a primit o condamnare de 13 ani și opt luni, deși la prima instanță a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare.

Potrivit minutei, pedeapsa lui Mario Iorgulescu include 12 ani de închisoare pentru omorul rezultat din accidentul respectiv. Magistrații au adăugat, de asemenea, o treime din condamnarea de doi ani de închisoare pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, precum și o treime din pedeapsa de 3 ani de închisoare pe care Mario Iorgulescu a primit-o în 2018 pentru complicitate la lipsirea de libertate.

Mario Iorgulescu își așteaptă sentința astăzi, 11 octombrie,  după aproximativ patru ani de la accidentul rutier în care a omorât un tânăr. Total zen, postând mesaje motivaționale pe Instagram, fiul lui Gino Iorgulescu nu pare deloc afectat că a băgat un tânăr în mormânt. Ba mai mult, ne privește pe toți arogant din selfie-uri în care ne arată nouă, „sărakilor”, cum e să trăiești „pă barosăneală” din banii lu` tăticu`. La momentul accidentului, Mario Iorgulescu avea viteză mare, consumase alcool și cocaină… 

UPDATE | 11 octombrie: 

Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au amânat miercuri, pentru 18 octombrie, pronunţarea sentinţei definitive în dosarul în care Mario Iorgulescu (fiul lui Gino Iorgulescu – preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal) a fost condamnat în primă instanţă la 15 ani şi opt luni de închisoare pentru omor şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor (cocaină), în legătură cu accidentul auto provocat de acesta în anul 2019, soldat cu moartea unui bărbat, notează Agerpres. 

Mario Iorgulescu pare să se fi născut sub o stea norocoasă, dar, din păcate, nu se poate spune la fel și de tânărul pe care fiul lui Gino Iorgulescu l-a omorât. În 2019, Mario Iorgulescu a omorât un bărbat, în vârstă de 25 de ani, lăsând două fetițe fără tată. Cu toate acestea, datorită stelei sale norocoase…, fiul lui Gino nu a petrecut nici măcar o zi în arest.

Mai mult decât atât, Mario Iorgulescu a fost transportat de urgență în Italia la o clinică privată. Iar de acolo, Mario Iorgulescu ne persiflează pe toți postând mesaje motivaționale pe „chilling”, „la vita e bella”, trăiește-ți viața” pe pagina de Instagram. Oare ce o fi în sufletul celor care și-au îngropat fiul, soțul, tatăl… de 25 de ani, omorât de acest băiat de bani gata, beat, drogat și cu patima vitezei. 

Face sau nu face pușcărie Mario Iorgulescu? 

Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, fost fotbalist și actual președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF) din România de prin 2013, trece astăzi, 11 octombrie, prin clipe de foc, așteptând să vadă dacă intră sau nu la pușcărie. 

Reamintim că Mario Iorgulescu și-a petrecut ultimii patru ani în Italia, la o clinică privată de recuperare medicală, fiind transportat acolo la două săptămâni după accidentul tragic, în urma căruia a omorât un tânăr de 25 de ani. 

Deși avocații lui Iorgulescu au încercat din răsputeri să-l scape de pușcărie, solicitând suspendarea procesului pe motive medicale, instanța nu s-a lăsat păcălită și a motivat că Mario nu suferă de nicio boală care să îi facă imposibilă deplasarea din Italia în România. Totuși, rămâne de văzut ce va decide instanța astăzi, 11 octombrie. 

Dacă va avea același noroc ca tatăl său…, Mario Iorgulescu ar putea să ne râdâ în nas și pe viitor postând motivaționale pe rețelele de socializare.

Pentru cei care nu-și mai amintesc, prin 2008, Gino Iorgulescu a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru infracțiunile de dare de mită, spălare de bani și participație improprie la fals intelectual. După 4 ani, respectiv  la data de 22 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat definitiv pe Gino Iorgulescu în acest dosar, nota Digi Sport la acea vreme.

Așadar, luna OCTOMBRIE pare să fie o lună interesantă în familia Iorgulescu… Să vedem dacă și fiul va avea același noroc ca tatăl!

Cum a încercat Iorgulescu să scape de pușcărie 

Avocații au început strategia de salvare a lui Iorgulescu încă din vara anului acesta, pe 10 iulie, atunci când au formulat două cereri, ambele respinse de magistrații de la Curtea de Apel București.

Una dintre cereri se referea la suspendarea cauzei, pe motiv că Mario Iorgulescu ar fi atât de grav bolnav în Italia încât întoarcerea lui în țară pentru proces ar fi imposibilă.

Deși, în realitate, diagnosticul lui Mario Iorgulescu este de natură psihiatrică: tulburare de personalitate şi tulburare posttraumatică de stres.

Astfel, judecătorii au hotărât că motivul nu este plauzibil evidențiind că avozații încearcă „mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare”. Lucru care este justificabil, în contextul în care Mario nu s-a putut abține și „a scăpat” o postare pe pagina sa de Instagram, în care s-a fotografiat și a adăugat hashtaguri revoltătoare: #Relaxare, #Viațăbună, #CredeÎnLege, #LegeȘiOrdine, #Dreptate, #Mafia, #ToateBune”.

Postarea, în care putem vedea un Mario puțin mai plinuț față de cum îl știam, semn că îi priește viața de om bolnav din Italia, a fost editată la scurt timp iar hashtagurile au fost înlocuite, cu unele mai decente, realizând probabil gafa pe care a facut-o și care îl putea înfunda. Acesta a scris în cea de-a doua încercare „#Dumnezeu, #NuRenunțaNiciodată, #AiÎncredereÎnDumnezeu, #Trăiește-țiViața”.

A doua incercare de „salvare” a constat în depunerea unei cereri de fectuare a unei noi expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, respectiv privind posibilitatea aflării sale sub influenţa substanţelor psihoactive în momentul producerii accidentului.

Totodată, Gino Iorgulescu a ieșit în spațiul public, ca un leu care își apără puiul, pentru a transmite presei că va acționa în judecată pe oricine mai afirmă că fiul său era beat sau drogat, deoarece avocații au găsit un tertip pentru a anula expertiza medico-legală, respectiv faptul că Spitalul Elias n-ar avea „acreditare” pentru a recolta probe biologice în acest sens.

Motivele pentru care instanța a respins cererea avocaților lui Iorgulescu 

În încheierea de ședință din data de 7 iulie 2023, au fost depuse la dosar motivele avocaților lui Mario Iorgulescu și de ce instanța le-a respins.

Primul dintre ele se referă la suspendarea procesului pe motiv că Mario Iorgulescu nu poate fi adus din Italia în România pentru a fi judecat.

• „Curtea constată că apărarea a invocat faptul că inculpatul suferă de o boală gravă de natură psihică, patologie care îl împiedică să-şi exprime în mod valid poziţia procesuală, şi, totodată, că expertiza medico-legală a fost solicitată sub condiţia ca aceasta să fie efectuată pe teritoriul Italiei, acolo unde inculpatul se află în prezent.
• Potrivit art. 184 alin. 2 C.p.p., expertiza se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii. Fără a nega faptul că, în anumite circumstanţe excepţionale, o expertiză medico-legală poate fi efectuată şi pe teritoriul unui stat străin (atunci când expertiza este absolut necesară soluţionării cauzei, iar persoana supusă expertizei se află pe teritoriul acelui stat şi se află în imposibilitatea de a se deplasa în România, ca urmare a stării fizice în care se află sau a faptului că autorităţile judiciare ale statului străin nu-i permit să părăsească ţara, prin instituirea unei măsuri privative sau restrictive de libertate), fie prin intermediul unui ordin european de anchetă sau comisii rogatorii, fie prin deplasarea unor specialişti din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală pe teritoriul statului respectiv, instanţa de apel apreciază că în cauza de faţă nu este incidentă nicio împrejurare care să justifice efectuarea expertizei într-o astfel de modalitate.
• Astfel, niciunul dintre înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei nu relevă împrejurarea că inculpatul s-ar afla într-o imposibilitate fizică de a se deplasa în România sau că o astfel de deplasare i-ar pune în pericol sănătatea sau viaţa.
• Chiar apărarea a susţinut că la începutul lunii mai inculpatul a părăsit în mod voluntar unitatea medicală în care era cazat fără acordul medicilor, fiind aşadar evident că starea fizică în care se află îi permite să se deplaseze dintr-un loc în altul, fără a avea probleme locomotorii sau de altă natură care să-l împiedice să fie transportat în România, în vederea efectuării expertizei medico-legale.
• De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul a putut fi transportat din România în Italia la un interval relativ scurt de timp de la producerea accidentului, când starea sa de sănătate era, potrivit susţinerilor apărătorilor săi, una extrem de gravă, astfel încât este greu de crezut că în prezent, la aproximativ 4 ani de la producerea evenimentului rutier în care acesta a fost implicat, revenirea sa în România nu ar mai fi posibilă.
• Inculpatul a susţinut, prin intermediul apărătorilor săi, că afecţiunile de care suferă sunt exclusiv de natură psihică, actele medicale depuse la dosar relevând următorul diagnostic: „tulburare de personalitate – sindrom frontal şi tulburare posttraumatică de stres”.
• Fără a face vreo apreciere cu privire la existenţa sau gravitatea acestei patologii, Curtea apreciază că sub nicio formă o afecţiune de această natură nu-l împiedică pe inculpat să se deplaseze din Italia în România.
• Chiar şi în ipoteza în care starea psihică nu i-ar permite inculpatului să îndeplinească formalităţile necesare transportului pe ruta Italia-România, acestea în mod evident pot fi realizate de tutorele său, astfel încât nici din această perspectivă nu există vreun impediment în legătură cu efectuarea unei astfel de deplasări.
• Mai mult decât atât, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 184 alin. 3 C.p.p., conform căruia expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obţinerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezenţa unui avocat ales sau din oficiu, în faţa organului judiciar, iar în cazul minorului, şi în prezenţa ocrotitorului legal.
• În altă ordine de idei, Curtea nu poate ignora existenţa unei hotărâri definitive, deci care se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care s-a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă faţă de inculpatul (Iorgulescu Gino-Mario – n.r.), iar faptul că autorităţile judiciare italiene au refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare naţional nu are înrâurire, din perspectiva autorităţilor judiciare din statul emitent al mandatului de arestare, asupra valabilităţii acestei măsuri preventive.
• Or, în contextul în care în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului s-a reţinut ca scop al arestării împiedicarea acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, iar această măsură preventivă este în vigoare şi în prezent, instanţa de apel apreciază că efectuarea expertizei medico-legale pe teritoriul Italiei ar fi contrară raţiunii pentru care s-a dispus măsura preventivă în cauză, prezenţa inculpatului în faţa instanţei române fiind atât posibilă, cât şi necesară.
• De altfel, insistenţa prin care inculpatul solicită efectuarea expertizei în Italia, iar nu în România, în lipsa unei situaţii de natură obiectivă care să-l împiedice să se deplaseze pe teritoriul statului român, este de natură să contureze suspiciunea că acesta nu urmăreşte un scop legitim, ci mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, precum şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale din 20.12.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
• Curtea subliniază faptul că soluţia dispusă prin prezenta încheiere nu relevă lipsa de utilitate, per se, a probei cu expertiză medico-legală psihiatrică, ci se raportează strict la cererea de efectuare a expertizei pe teritoriul Italiei, proba fiind solicitată de către inculpat în mod expres sub această condiţie.
• Cu alte cuvinte, această probă nu va fi respinsă pentru lipsa caracterului său pertinent, concludent sau util, ci pentru imposibilitatea de administrare, în sensul art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p., ca urmare a faptului că inculpatul, în mod nejustificat, nu doreşte să se prezinte în vederea efectuării expertizei pe teritoriul României.
• Curtea mai reţine că nicio dispoziţie legală nu-i conferă inculpatului dreptul de a alege locul unde se desfăşoară expertiza medico-legală, doar în situaţii excepţionale, care nu sunt incidente în speţa de faţă, aceasta putând fi realizată pe teritoriul altui stat, astfel cum s-a arătat în precedent.
• În mod evident, în ipoteza în care inculpatul va reveni pe teritoriul României anterior finalizării procesului penal şi îşi va da consimţământul să fie evaluat din punct de vedere medical de specialiştii din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, acesta va avea posibilitatea să reitereze cererea de efectuare a unei expertize medico-legale, instanţa urmând să analizeze la momentul respectiv în ce măsură o astfel de probă este necesară şi utilă pentru justa soluţionarea a cauzei.
• Aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în privinţa cererii de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă la momentul producerii accidentului inculpatul se afla în stare de responsabilitate penală şi dacă putea să realizeze conştient acţiunile sale, respectiv urmările acestora, în condiţiile în care şi această expertiză a fost solicitată de către inculpat tot sub condiţia de a fi efectuată în Italia. Aşadar, pentru identitate de raţiune, Curtea urmează să respingă şi această cerere, fiind incidente prevederile art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p”, se arată în încheierea de ședință din data de 10 iulie 2023, conform realitatea.net.