În istoria creștinismului timpuriu, numele Sfântului Apostol Onisim strălucește ca un exemplu de credință, convertire și sacrificiu suprem.
Unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului, Onisim a călătorit pe un drum spiritual plin de întâmplări remarcabile.
Viața și moartea Sfântului Apostol Onisim
În tinerețea sa, Onisim a fost robul lui Filimon, un creștin din orașul Colose. Greșindu-i stăpânului său, Onisim a fugit la Roma, unde a fost închis împreună cu Sfântul Apostol Pavel. De la „Apostolul neamurilor”, a auzit Onisim Evanghelia mântuirii și a primit Sfântul botez.
Fiind cel care l-a convertit pe Filimon la creștinism, Sfântul Apostol Pavel a mediat reconcilierea între acesta și Onisim. Epistola lui Pavel către Filimon este mărturia acestei împăcări și este cea mai scurtă carte din Sfânta Scriptură. În această epistolă, Pavel îi cere lui Filimon să-l primească pe Onisim nu doar ca pe un sclav, ci ca pe un frate iubit.
Prin această epistolă și intervenția lui Pavel, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberându-l astfel de robie. Mai târziu, Onisim a fost numit episcop al Efesului de către Apostoli înșiși, demonstrând astfel recunoașterea și încrederea lor în el.
În timpul persecuțiilor din timpul domniei împăratului Traian, Onisim a fost arestat și dus la Roma, unde a fost închis și în cele din urmă ucis prin decapitare. O femeie bogată a luat trupul său și l-a așezat într-o raclă de argint, înmormântându-l cu cinste.
Astăzi, ne aducem aminte de viața și moartea Sfântului Apostol Onisim, un exemplu de credință neclintită și loialitate față de Dumnezeu, chiar până la sacrificiul suprem al martirajului.
În aceeași zi, aducem pomenire și altor sfinți și evenimente semnificative din calendarul bisericesc, inclusiv Icoanei Maicii Domnului din Vilnius și Sfântului Ierarh Sigfrid, Luminatorul Suediei, iar mâine vom pomeni Sfinții Mucenici Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil.