Știu multe despre Țiriac, inclusiv de la foști șefi din Securitate sau din serviciile secrete post 1989, ce-l aveau în coordonare, m-am interesat despre el pentru că nu pricepeam bine originea averii sale acumulată mai ales pe spatele statului român, dar am fost curios mai ales în urma unei întâmplări electorale, căreia i-a venit vremea s-o povestesc. În toamna lui 2009 coordonam la nivel strategic campania lui Mircea Geoană la prezidențiale și, deși stăteam bine în sondaje, mai multe evenimente ciudate m-au convins că trebuie să dăm o lovitură mare dacă vrem să câștigăm. Bătălia se ducea contra lui Băsescu, dar nu ne mai puteam baza în turul doi pe toate voturile lui Crin Antonescu, pe care un consultant plătit de oamenii lui Coldea îl zăpăcise complet, iar Antonescu îl înjura zilnic și cumplit pe Geoană, într-o operațiune menită să incompatibilizeze electoratele PSD și PNL. În plus, în ciuda faptului că fusesem în vizită la Casa Albă pentru ca să cer sprijin și să reclam viitoarea fraudare, vizibilă deja prin pregătirile de rigoare, Statul Paralel al lui Băsescu își vedea de treabă și era de bănuit un furt de cca 4-6 procente în ziua votului. Geoană era în tandem pentru turul doi cu Klaus Iohannis, ce urma să fie impus prim-ministru din partea liberalilor, era o soluție bună ce asigura după calculele sociologice o victorie la 5-7 procente peste scorul lui Băsescu, deci nesigură însă în condițiile furtului aproximat mai sus. Atunci eu am avut ideea să dăm o lovitură prin înlocuirea lui Iohannis cu Ion Țiriac, lucru pe care l-am agrementat doar cu Geoană, într-o discuție în șoaptă într-un ungher al casei sale, discuție pe care o vroiam secretizată de monitorizarea oamenilor lui Coldea. Am convenit să nu comunicăm nimănui strategia (echipa de campanie de la partid era coordonată în tandem de Dragnea și Hrebenciuc, deci colaboraționistă cu sistemul lui Băsescu, așa cum s-a dovedit ulterior), eu l-am sunat pe Țiriac spunându-i că vreau să discutăm o afacere, iar seara m-am dus la întâlnire, fix la vila din Primăverii pe care am menționat-o mai sus. Mă bazam că Țiriac va accepta, mai ales că Băsescu și-ai săi îl hăituiau în acea vreme pe Ion Ion Țiriac, fiul său, cu pericol de arestare și condamnare. Nu detaliez discuția, care a fost destul de lungă și constructivă, dar am insistat în principal pe atragerea de capital financiar extern de care ar fi capabil Țiriac din postura de prim-ministru, dar și pe faptul că o asemenea lovitură de imagine dată pe final de campanie ne-ar duce la un avans de 10-15 procente în fața lui Băsescu, imposibil de surmontat prin fraudare. Țiriac nu a zis nu, dar mi-a zis să-i dau timp de gândire 24 de ore. Eu am insistat să mai stăm să discutăm în plus ca să decidem în acea seară, spunându-i că e periculos având în vedere monitorizarea Statului Paralel și presiunile previzibile, deci că trebuie să acționăm urgent, mai facem o întâlnire în trei și cu Mircea Geoană, ce aștepta să-i comunic acceptul de principiu pentru a veni și el la discuție, iar dimineața următoare candidatul Geoană va anunța public noul tandem. Am mai stat de vorbă încă vreo oră cu Țiriac, dar nu l-am convins ca să fim atât de operativi pe cât aveam nevoie, și-am convenit că-mi va da răspunsul la o nouă întâlnire în ziua următoare. Plecând de la el, l-am anunțat pe Geoană că trebuie să așteptăm până a doua zi, dar l-am și apelat securizat (credeam eu…) pe un prieten comun, în care Țiriac avea mare încredere, iar acesta s-a mobilizat la rândul său să încerce să-l convingă pe miliardar să accepte.
P.S. Nu căutați documentul azi pe SOLIDNEWS pentru că, “în mod întâmplător”, site-ul a fost suspendat fără motiv azi-noapte, exact după declarațiile de ieri ale lui Țiriac, ce incriminau în mod batjocoritor demersul editorial al site-ului ce aparține micului grup de presă al GOLD FM. Puteți găsi însă documentul pe restul site-urilor de știri ce-au preluat “povestea celui mai bătrân informator al Securității”.”